Cetatea Şiriei
Cetatea Şiriei datează din secolul al XIII-lea, considerându-se că partea cea mai veche a cetăţii a fost donjon-ul, iar restul zidurilor au fost adăugate treptat până în secolul al XVI-lea. În 1331 cetatea dispunea deja de o garnizoană însemnată condusă de un castelan. La construirea părţilor vechi ale cetăţii au fost folosite şi cărămizi romane, ştampilate cu semnul Legiunii a XIII-a Gemina. Cetatea este cunoscută şi datorită voievozilor şi cnezilor români care aveau un rol conducător în această cetate. Un document din 1440 vorbeşte despre un anumit Ştefan Vodă din Şiria, urmând să fie amintiţi în anii următori voievozi din Arăneag, Cladova, Căpâlna, Ciuci, Crişul Alb, Hălmagiu, Ribiţa.
Cetatea Şiriei era proprietatea lui Matei Corvin, sub domnia căruia domeniul cetăţii cuprindea 99 de localităţi, urmând ca în 1525, conform unor documente să cuprindă 121 de localităţi, între care 3 erau oraşe şi mai multe târguri. Conform unui recensământ în Şiria trăiau 103 familii, din care 79 de iobagi viticultori. La începutul celei de a doua jumătăţi a secolului al XV-lea cetatea intră în posesia familiei Báthory.
În timpul răscoalei lui Gheorghe Doja, cetatea este vremelnic ocupată de cetele ţărăneşti ale acestuia. Mihai Viteazul a folosit între anii 1599-1600 cetatea drept garnizoană, iar în anul 1607 reintră în posesia otomanilor, care o vor ţine sub stăpânire până în 1693. Trupele habsburgice din motive strategice hotărăsc distrugerea cetăţii în anul 1784.
Galerie foto
