Cetatea Poienari
Cetatea Poienari se află în satul Căpăţânenii Pământeni(comuna Arefu), în apropierea barajului Vidraru, fiind situată pe un vârf de munte, la o altitudine de 850 m. Cetatea făcea parte din sistemul de fortificaţii destinat apărării hotarului nordic al Ţării Româneşti. Drumul spre cetate se face printr-o pădure de fag, urcând 1480 de trepte de beton. În secolul al XIII-lea pe locul actualei cetăţi a existat doar un turn din piatră brută, urmând ca în secolul al XIV-lea fortificaţia să cuprindă întregul vârf de stâncă cu ziduri groase din piatră spartă, acestea fiind umplute în părţile superioare cu cărămidă.
Cetatea se prezintă sub forma unei fortificaţii alungite, dispunând de ziduri groase de 2-3 m şi 5 turnuri de apărare, acoperite cu şindrilă, iar interioarele au fost pardosite cu cărămizi. Intrarea în turn a fost poziţionată la primul nivel, accesul făcându-se prin intermediul unei scări mobile. Porţiunea nordică a zidului s-a prăbuşit în urma cutremurului din 1915.
Cetatea menţionată pentru prima dată în 1453, a avut parte de un singur asediu, de către turci, în vara anului 1462. Se presupune că cetatea ar fi servit ca şi refugiu, deoarece se află într-un loc retras, departe de drumurile comerciale sau ca şi loc de întemniţare, eventual de adăpostire a vestieriei ţării.
A fost proprietatea familiei lui Vlad Ţepeş, de numele acestuia se leagă şi o legăndă conform căreia în urma ajungerii la tron în 1459 a arestat toate familiile de boieri care au participat la asasinatul tatălui său, urmând ca unii dintre ei să fie traşi în ţeapă, iar alţii să fie obligaţi să meargă pe jos din Târgovişte până la Poienari, şi să construiască o fortăreaţă pe ruinele vechiului avanpost.