Cetatea de Scaun a Sucevei
Cetatea de Scaun a Sucevei situată la marginea de est a orașului, a fost construită la o înălțime de 70 m faţă de lunca Sucevei, oferind posibilitatea de a supraveghea întreaga vale. Cetatea făcea parte din sistemul de fortificații construit la sfârșitul secolului al XIV-lea datorită amenințări otomane. Cetatea construită de Petru I Mușat dispunea de ziduri de piatra și șanțuri adânci. Prima menționare a cetății datează din 10 februarie 1388, într-un document al voievodului moldovean Petru I, în care regele Poloniei cerea un împrumut și oferea ca și garanție provincia Pocuția.
Pentru a proteja intrarea în cetate de atacul cu mijloace de artilerie domnitorul Alexandru cel Bun a construit în partea de sud un zid paralel cu zidul cetății și a pavat curtea interioară și căile de acces spre cetate. De asemenea domnitorul Ștefan cel Mare a construit un zid de incintă care a înconjurat fortul, pentru a putea apăra cetatea în luptele împotriva atacurilor turcilor, maghiarilor sau polonezilor.
În vara anului 1476, cetatea a fost atacată de oștile conduse de Mahomed al II-lea și a fost avariată, însă datorită vitejiei oștenilor moldoveni otomanii au fost nevoiți să se retragă. În urma acestui atac Ștefan cel Mare a ordonat începerea unei noi etape de fortificare a cetății.
Decăderea cetății s-a datorat urmașilor lui Ștefan cel Mare, Bogdan al III-lea și Ștefăniță Vodă care nu au mai acordat atenție fortificării acesteia, dar și lui Petru Rareș care datorită politicii autoritare a pierdut sprijinul boierilor moldoveni, oferind posibilitatea lui Soliman Magnificul năvălirea în Moldova, în anul 1538. Boierii trădători se întrunesc la Curtea domnească din Bădeuți și decid predarea cetății sultanului. Astfel Petru Rareș fuge în Transilvania și se adăpostește în Cetatea Ciceu iar la 14 septembrie 1538 Soliman Magnificul ocupă cetatea fără să întâmpine rezistență și timp de câteva zile împreună cu tătarii jefuiesc Moldova.
Galerie foto
