Castelul Nákó din Sânnicolau Mare
Castelul Nákó din Sânnicolau Mare, judeţul Timiş, a fost ridicat de contele Nákó Kálmán, în 1864, fiind folosit ca şi reşedinţă de familie în această parte a Imperiului Austro-Ungar. Familia Nákó a intrat în posesia terenului pe care s-a construit castelul prin intermediul lui Nákó Kristóf şi Nákó Cziril, care au cumpărat domeniul Sânnicolau în 1781. Edificiul asemenea conacelor şi castelelor ridicate în acea perioadă, a fost conceput în stil arhitectonic neoclasic, fiind înconjurat de un parc splendid, cu specii rare de arbori.
Turnul de inspiraţie medievală constituie elementul central al castelului, fiind esenţial în organizarea volumetrică a clădirii, care la început dispunea de 99 de încăperi. Conform modei vremii, castelul a fost dotat cu o terasă largă, orientată spre parc.
Castelul a găzduit pe timpul celui de al doilea război mondial, sediul gărzii fasciste, fiind folosit pe post de cazarmă şi depozit de arme. În primii ani ai regimului comunist castelul devine internat al şcolii agricole, urmând să devină casă de cultură, începând cu anul 1974. În prezent în castelul Nákó funcţionează Casa de Cultură şi Muzeul Béla Bartók, astfel aici se fac diferite expoziţii, spectacole şi conferinţe.
Potrivit unei monografii a oraşului Sânnicolau Mare, scrisă de Ioan Romoşan, castelul era un adevărat muzeu, care deţinea peste 5000 de cărţi rare, un altar Cinquecento, numeroase picturi de o valoare inestimabilă realizate de Franz Adam, Lemback şi Schrottsberg, diferite trofee vânătoreşti, aduse din Africa, o colecţie valoroasă de porţelan, dulapuri sculptate, care după anul 1919 dispar. Din păcate din tot acest tezaur în castel nu a mai rămas în prezent aproape nimic.