…la moartea voievodului mii de izvoare au lăcrimat din pămîntul înroşit de sînge şi tot locul se umplu de ghimpi nemaivăzuţi pe aceste meleaguri… După ce trupul voievodului a fost înmormîntat în mănăstire, călugării săpară o fîntînă cu apa limpede şi binecuvîntată…

Ielele de ar cînta această poveste despre Ţepeş Vodă şi tot nu s-ar face auzite în Parcul Natural Comana (Giurgiu). Căci a ieşit fiinţa cu grătar la pădure şi toate celelalte vieţuitoare se ascund în pâmînt şi prin delta din jur, speriate de decibeli turbaţi.

Dar pînă să intri pe drumul forestier al Parcului, trebuie să faci un popas la mănăstirea Comana. Cum soarele deja e ameţitor, e de preferat să-ţi laşi maşina pe lîngă gardurile sătenilor. Umbra copacilor face mult bine unui automobil fără aer condiţionat.

Cel puţin atît ne-a luat nouă azi ca să ajungem (pentru prima dată) la Comana. Pe malul Neajlovului stăruie de aproape 550 de ani (marea sărbătoare va avea loc în 2011) mănăstirea Comana.

Un hrisov din 27 septembrie 1461 al temutului voievod Ţepeş menţionează pentru prima dată toponimul Comana, documentul însoţind sfîntul locaş domnesc.
Ctitoria lui Ţepeş era o biserica de lemn pe fundaţii de cărămidă de calitate, plasate pe piloţi scurţi de stejar, de plan dreptunghiular, cu o absidă a altarului de formă poligonală cu trei laturi.

Boierul Radu Şerban din Coiani (azi Mironeşti) începe în 1588 zidirea unei mănăstiri la Comana pe pământurile moştenite de la mama sa iar alegerea locului de ridicare a ctitoriei a fost determinata de existenta zidurilor vechii mănăstiri, ruinate la aceea dată, dar destul de puternice, pentru ca, refăcute, să asigure protecţia noii construcţii. În 1609, Radu Şerban, devenit între timp domn al Ţării Româneşti, zugrăveşte biserica de la Comana.

Între 1699-1701, marele vornic Şerban Cantacuzino începe restaurarea Mănăstirii Comana. Lucrările de reclădire au fost efectuate în spiritul reînnoirilor aduse în tehnica construcţiilor în epoca lui Constantin Brâncoveanu. În 1854 încep lucrările de reamenajare şi reînsufleţire a lăcaşului sfânt. Se reface din temelii biserica, cu meşteri germani, schimbându-i-se aspectul său din timpul lui Radu Şerban. După secularizarea averilor mănăstireşti, călugării greci părăsesc Comana. De la această dată nu s-a mai făcut nicio reparaţie timp de peste 100 de ani, toate moşiile fiind expropiate, iar mănăstirea devenind biserică parohială a satului până în anul 1991. În perioada 1988 - 1990, biserica grav afectată de cutremurele din 1977 şi 1986 a fost consolidată în întregime, urmând ca în anii următori să fie repictată. Din iniţiativa fostului Patriarh Teoctist, Comana redevine în 1991 mănăstire de călugări, cu viaţă monahală de obşte.

În foarte încăpătoarea biserică (poartă hramul Sf. Ierarh Nicolae) se pot uşor desluşi două rînduri/tipuri de pictură, marcind probabil etape de restaurare

Tot învîrtindu-ne prin curtea mănăstirii, căutînd urmele trecutului, am dat şi peste o pivniţă cu porţile deschise. Ne-am apropiat cu sfială, crezînd că treptele care se ivesc în faţă duc către spaţii nedestinate turiştilor. Nu mică ne-a fost surpriza să descoperim că de-o parte şi de alta a pereţilor erau atîrnate tablouri ale marilor voievozi din Ţara Românească şi Moldova. Mai mult, pe trepte, rezemate de zid erau tot felul de obiecte pe care de obicei le găseşti la un muzeu etnografic. Am coborît în răcoroasa pivniţă şi am descoperit o lungă încăpere separată de bolţi, totul amintind de Curtea Veche din Bucureşti, dar mult mai bine îngrijită!
Monahii au adus aici şi diverse piese istorice adunate de pe la săpăturile arheologice din zonă, inclusiv bucăţi de preţioase pietre funerare. Pe unul din culoare se află mai multe rînduri de scaune, semn că aici se desfăşoară diverse evenimente. Mai mult, din loc în loc în podea sînt fixate spot-uri!

Prin grija stareţului Mihail Muscariu, la mănăstirea Comana este şantier. Pentru cei care doresc să contribuie la consolidare şi alte reparaţii urgente de care are nevoie istorica mănăstire, iată un cont bancar: RO28-BRDE-441SV-149-5260-4410 . Şi poate că viitoare săpături să aducă la suprafaţă şi osemintele marelui domnitor fără de mormînt de închinare.

Am mai fi zăbovit noi pe la mănăstire, dar în scurtul timp destinat evadării din Bucureşti ne propusesem să ajungem şi în Parcul Natural Comana….

Sursa: www.umblarici.ro

Judetul Harghita ne asteapta in orice anotimp sa ne incante cu frumusetile lui.

Lacul Rosu, lac de baraj matural, s-a format in anul 1837, si este situat langa Cheile Bicazului, judetul Harghita. Lacul are un perimetru ce depaseste 2800m, o arie de 114 000 m2, iar volumul apei acumulate de peste 580 000 m3, adancimea fiind de 13 m.

Numele de Lacul Rosu provine de la gresia rosie tertiara, usor dezagreagabila transportata de Paraul Rosu, care a vopsit in rosu imprejurmile pana la lac. Ce are deosebit acest lac ? Multimea trunchiurilor goale ale brazilor de odinioara, care ies din apa strapungand imaginea Micului Suhard reflecatat in oglinda lacului.

Legendele, doua la numar, spun altceva.

• Prima legenda spune ca langa Lacul Rosu a trait o fata frumoasa ce avea parul negru, ochi verzi-brumariu, corpul ei era ca plopul leganand in vant. Intr-o zi, fata a plecat la targ in Gheorgheni. Acolo s-a intalnit cu un baiat asa de voinic care cu cele doua brate era capabil sa stranga afara toata suflarea dintr-un urs; care canta cel mai frumos din flaut in regiune, care era bun de a construi case, sau de sculptat carute. Precum s-au vazut – ca dragostea vine dintr-una, si te loveste in inima ca fulgerul – s-au si indragostit. Baiatul a cumparat o naframa de matase si a cerut-o de nevasta. Nu s-au putut cununa insa, pentru ca baiatul a fost luata in armata. Fata-l astepta si-l astepta in fiecare zi insa nu el nu venea. In fiecare seara, mergea afara la fantana, cu mica sa ulcica de lut, si acolo plangea ore lungi dupa dragostea ei. Si inima muntilor s-a induplecat de oftarile si de cantecele frumoase si dureroase ale lui Eszter. Intr-o zi, dupa masa de Duminica s-a intamplat, insa, ca ea sa fie observata de un sef de talhar, care era prin regiune. Repede a ridicat-o pe fata pe saua lui si a galopat ca vijelia spre Cohard, langa muntii stancosi cu o mie de fete, unde se afla catunul lui. A promis fetei aur, argint, tot ce avea, i-a promis un palat de diamant, numai sa poata sa o convinga pe ea sa-i devina sotie. Insa ea nu era interesata nici de el si nici de averea lui, ei numai dragostea veche ii trebuia. Pe el il astepta si atunci cand soarele isi arata fata in fiecare zi, si atunci cand lumea isi inchide ochii. Dar talharului i-au fost de ajuns plansetele fetei si a devenit foarte nerabdator, si a incercat s-o forteze pe ea sa devina sotia lui. Fata s-a speriat si in plans, a strigat la munti cerandu-le ajutorul. Muntii au inteles strigatul fetei si cu un sunet ingrozitor, stancile au pornit la vale acoperind tot ce statea in cale, inclusiv pe talhar si pe fata. Asa s-a format lacul Rosu, lacul Ucigas.
• A doua legenda spune ca pe pajistea dintre versantii muntilor a fost o stana. Ciobanii, vazand apropierea furturnii, au incercat sa se refugieze, dar Muntele Ucigas, daramandu-se, i-a ingropat impreuna cu oile. Denumirea lacului provine de la apa inrosita de sangele varsat de acestia.

Cum poti ajunge acolo ? Fie prin orasul Gheorgheni, fie prin Cheile Bicazului, judetul Neamt.

Distanta dintre marile orase si obiectiv :

• Satu-Mare – Gheorgheni –356 km
• Oradea – Gheorgheni –396 km
• Cluj-Napoca – Gheorgheni – 243 km
• Timisoara – Gheorgheni – 491 km
• Sibiu – Gheorgheni – 229 km
• Brasov – Gheorgheni – 150 km
• Bucuresti – Gheorgheni – 318 km
• Iasi – Gheorgheni – 332 km

Iti doresc plimbare placuta, te vei relaxa intr-un peisaj minunat si un aer curat de munte!

Sursa: www.deweekend.ro

Flying Time Hostel e situat în centrul oraşului vechi din Sibiu, Hermannstadt, capitală a culturii europene in 2007, cât şi a culturii româneşti. Aici veţi putea trăi o experienţă unică şi atractivă, experimentând la maxim viaţa culturală a Transilvaniei.

Este imposibil de povestit despre acest oraş în câteva rânduri. Sibiul este un oraş ce trebuie văzut, iar gândul va arhiva totul dupa legile lui. Garantat veţi fi încântaţi de experienţa senzorială de excepţie în locuri ca Muzeul Brukenthal, Turnul Sfatului, cel al Dulgherilor sau al Olarilor, Catedrala Mitropoliei Ortodoxe, Complexul muzeal în aer liber, Muzeul Civilizaţiei Populare Astra, al doilea ca mărime din lume, Podul Mincinoşilor şi lista poate continua. Sibiul este în sine un muzeu, cu case care datează din secolul al XIV-lea, cu bisericile fortificate construite între secolele XIII-XVII, extrem de bine păstrate, cu acea atmosferă romantică pe care puţine oraşe europene o mai păstrează în toate colţurile lor.

Posibilităţile de petrecere a timpului liber sunt multiple: de la plaja pe malurile sărate de la Ocna Sibiului la schi la Paltiniş ori sporturi extreme la Bâlea; de la un spectacol de teatru sau de operă la shopping pe Corso sau o petrecere până în zori într-un pub dintr-o crama sibiana. Indiferent de luna în care alegeţi să faceţi o vizită Sibiului, veţi putea participa la un festival, fie că e Festivalul de Jazz, Festivalul Internaţional de Teatru, Festivalul Artmania, Festivalul oraşelor medievale, Târgul Olarilor, Festivalul de film documentar Astra Film Fest sau altul tot atât de interesant, experienţa va fi una de neuitat.

Hostelul nostru e locul ideal pentru a vă bucura de tot ceea ce are de oferit Sibiul. De ce? Pentru ca e la doi paşi de atracţiile majore ale oraşului şi pentru că noi organizăm şi excursii în locaţii inedite din împrejurimea Sibiului.

Flying Time Hostel încearcă să combine confortul şi ambianţa atrăgătoare a vremurilor trecute cu cele mai mici preţuri de pe piaţă. Hostelul nostru dispune de trei camere cu câte patru paturi şi câte o cameră cu şase, opt, respectiv zece paturi, precum şi o cameră matrimonială cu baie proprie, adică un total de 36 de locuri. Pentru grupuri mai mari, se pot amenaja paturi în plus. Hostelul are trei bai cu cinci wc şi cinci cabine de duş, tot timpul curate şi moderne, o bucătărie pentru oaspeţi, o mică terasă unde puteţi lua micul dejun sau pur şi simplu socializa cu alte grupuri sau persoane. Cafeneaua recent deschisă vă invită să savuraţi o cafea cu totul deosebită iar Pub-ul vă îndeamnă să petreceţi toată noaptea! De asemenea, mai există o sală cu televizor, internet gratuit, o mică biblioteca, seif la recepţie pentru depozitarea bunurilor, maşină de spălat şi de uscat, posibilitatea de a închiria biciclete sau autoturisme, o terasă cu grătar pentru gatit şi o sală de conferinţe.

Pensiunea Casa Moşului **** din Cârţişoara situată în imediata apropiere a centrului comunei, te întâmpinã cu ospitalitatea specifică zonei de munte. Oamenii pe care îi veţi întâlni aici, mâncarea şi băuturile tradiţionale de cea mai bună calitate precum şi condiţiile de cazare de 4 stele vor crea atmosfera de recreere, confort, linişte şi relaxare pe care le-aţi dorit. Pensiunea Casa Moşului **** oferă condiţii de cazare deosebite. Capacitatea pensiunii este de 11 locuri. Pensiunea este structurată astfel: parter + mansardă.

Parterul este alcătuit din :

• living (spaţiu pentru luat masa, şemineu cu focar deschis, TV-cablu, CD/DVD-player)  - bucătărie (complet utilată)
• 2 băi Spaţiul livingului este armonios împãrţit, şemineul cu focar deschis şi scara din buşteni care urcă la mansardă reprezentând elemente cu greutate, care crează o ambianţă primitoare.

Elementul rustic predomină în design-ul interior fără a fi însă din abundenţă. Obiectele rustice au o valoare istorică reală şi sunt făcute manual de către un meşteşugar înzestrat. Bucătăria este complet utilată: aragaz, cuptor cu microunde, cafetieră, frigider, masă de lucru, veselă, prăjitor pâine.

Mansarda este alcătuită din 5 camere: 2 camere matrimoniale, 2 camere cu 2 paturi şi o cameră cu 3 locuri. Fiecare cameră este dotată cu baie proprie. Lenjeria de pat din puf de gâscă. Trei dintre camere au balcon spre curtea interioară cu o vedere deosebită spre munţii Făgăraş. Toate camerele sunt dotate cu lcd şi cablu-tv. Partea de la intrare este pavată cu piatră de râu şi facilitează parcarea a 5 maşini. Curtea este plină de verdeaţă şi pomi fructiferi :  meri, peri, pruni, cireşi, nuci, plante şi flori deosebite, toate fiind  întreţinute cu  apa răcoroasă de la fântâna din curte. Curtea are o suprafaţă de 1100 mp. Aerul curat specific zonei te îndeamnă să foloseşti foişorul şi barbeque-ul de afară, să-ţi faci somnul de amiază în hamac, să citeşti  o carte sau să stai la o poveste cu prietenii pe terasă.

Principalele obiective pe care le puteţi vizita în zona sunt urmatoarele:

• Mănăstirea Cârţa, fosta mănăstire cisterciană din Ţara Făgăraşului, actualmente biserica evanghelică a comunităţii locale germane, situată pe malul stâng al Oltului, între municipiile Sibiu si Făgăraş, în imediata vecinatate a localităţilor de azi Cârţa (în germană Kerz, în maghiară Kerc) şi Cârţisoara (în germana Oberkerz). Mănăstirea a fost fondată în anii 1205-1206 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, fiind desfiinţată la 27 februarie 1474 de regele Matei Corvin. Abatia cisterciană Cârţa a deţinut un rol major în istoria politică, economică şi culturală a Transilvaniei medievale, cât şi introducerea dar şi în diseminarea artei gotice în spaţiul intracarpatic.
• Munţii Făgăraşului fac parte din Carpaţii Meridionali, fiind cel mai maiestuos, sălbatic şi spectaculos lanţ montan al României. De la est la vest masoară aproximativ 70 de km iar de la nord la sud circa 45 km. Munţii Făgăraşului seamănă cu o imensă coloană vertebrală orientată de la est la vest având "coastele" (culmile) orientate către nord şi, respectiv, sud. Culmile din partea nordică sunt cu mult mai scurte şi mai abrupte decât cele din partea sudică, care sunt foarte lungi şi domoale.
• Suprafaţa totală acoperită de munţii Făgăraşului este peste 2.400 km², fiind, spre comparaţie, de circa 7,5 ori mai mare decât a munţilor Bucegi. Pe cuprinsul întinderii masivului Făgăraşilor se găsesc 6 vârfuri de peste 2.500 de metri: Moldoveanu cu 2.544 m, Negoiu cu 2.535 m, Vistea Mare cu 2.527 m, Caltun-Lespezi cu 2.522 m, Vânătoarea lui Buteanu cu 2.507 m şi Dara cu 2.501 m. Există, de asemenea, 42 (45, după alte surse) de vârfuri având peste 2.400 m şi mai mult de 150 de vârfuri de peste 2.300 m.
• Transfăgărăşanul sau DN7C este unul din cele mai spectaculoase drumuri din România. Drumul leagă regiunea istorică a Transilvaniei de Muntenia. Drumul a fost construit să treacă peste Munţii Făgăraş, cel mai înalt lant muntos din munţii României, care face parte din Carpaţii Meridionali. A fost inaugurat la 20 septembrie 1974, şi leagă localităţile Arefu, Arges cu Cârţişoara, Sibiu. Drumul urcă pâna la altitudinea de aproape 2.000 metri; drumul în trepte foloseşte serpentine pentru a urca fiind o provocare pentru orice autovehicul; datorită serpentinelor şi drumului în rampă viteza de rulare este de 40 km/h. Drumul este închis de la sfârşitul lunii octombrie pâna în luna iunie datorită zăpezii care acoperă drumul. Acest drum are mai multe tunele şi viaducte decât oricare alt drum din România; în apropiere de cel mai înalt punct al ascensiuni, la Bâlea Lac drumul trece prin cel mai lung tunel din România (aproape 1.000 m).
• Lacul Bâlea este un lac glaciar (format în circ glaciar) situat la o altitudine de 2.040m, în Munţii Făgăraş, Judeţul Sibiu. Dimensiunile lacului sunt: 360 m în lungime, suprafaţă de 46508 mp şi adâncimea de 11,35 m. În anul 1932 lacul Bâlea şi o suprafaţă de circa 180 de hectare în jurul lacului au fost declarate rezervaţie ştiinţifică. La Lacul Bâlea se poate ajunge în timpul verii cu maşina, pe Transfăgărăşan, iar în restul timpului cu telecabina, de la cabana "Bâlea Cascadă". În Munţii Făgăraş se mai afla şi lacurile Capra, Podragu mic, Podragu mare, Avrig, Urlea, etc. În anul 2006 a fost construit în apropierea lacului Bâlea primul hotel de gheaţă din Europa de Est.

Pe lângă aceste obiective în zonă mai puteţi vizita Bâlea Cascadă, "Muzeul Etnografic şi Memorial Badea Cârţan", Păstrăvăria Cârţişoara şi mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus.