Cetatea Deva
Cetatea Devei a fost construită în secolul al XIII-lea pe ruinele unei fortificații daco-romane în timpul regelui Bela al IV-lea. Prima atestare documentară a cetății datează din anul 1269 într-un act emis de Ștefan duce de Transilvania, în care se amintește de castrum Deva, iar începând cu 1307 cetatea a devenit reședință voievodală. Cetatea servea ca și fortăreață militară, aceasta a fost transformată însă de către Iancu de Hunedoara în castel nobiliar(1453) și întărită succesiv între secolele XVI-XVIII, ajungând printre cele mai puternice din Transilvania.
Datorită condițiilor grele de trai a țăranilor iobagi, Cetatea Devei a fost ținta multor răscoale, dintre care cea mai cunoscută este cea din 1784, condusă de Horia, Cloșca și Crişan, răscoală doborâtă datorită lipsei armelor și a unei bune organizări.
În timpul revoluției de la 1848 aici s-au dat lupte grele între revoluționarii maghiari și armata țaristă, venită în ajutorul austriecilor. Cetatea a fost distrusă în urma unei explozii, în 1849, care s-a produs în magazia cu praf de pușcă.