Rezervare hotel, cazare pensiuni, vile | Besthotels.ro

Castelul de la Gilău, judeţul Cluj, a fost reşedinţa principesei Transilvaniei Isabella Jagiello Zapolya în secolul al XVI-lea. Castelul a fost construit la jumătatea secolului al XV-lea, fiind dispus în formă patrulateră. Edificiul are un etaj, aproximativ 30 de încăperi şi o curte interioară. În spatele castelului se găsesc rămăşiţele unui castru roman, în jurul căruia s-au găsit: topoare din piatră, monede romane, un medalion funerar roman, o statuetă din bronz şi vase din bronz din secolul al III-lea.

Castelul Huniade sau Castelul Huniazilor a fost construit între 1443 – 1447 de către Iancu de Hunedoara, pe ruinele castelului ridicat de regele Carol Robert de Anjou, în secolul al XIV-lea. Castelul construit de regele Ungariei a fost terminat în 1316 şi a servit ca şi reşedinţă regală. Vechiul castel dezvoltat în jurul unei curţi patrulatere cu turnuri cilindrice de colţ, a fost ridicat de constructori italieni.

Castelul Iulia Haşdeu din Câmpina, judeţul Prahova, a fost ridicat între anii 1893 – 1896, în amintirea Iuliei Haşdeu, primul român care a absolvit facultatea Sorbona din Franţa. Castelul a fost avariat în primul război mondial, urmând să fie restaurat, în 1924, de către Ateneul Popular ”B. P. Haşdeu”. În urma celui de-al doilea război mondial starea castelului se agravează, urmând să fie restaurat de către Comisia Monumentelor Istorice, între 1962- 1964, fiind totodată luată şi decizia de a transforma castelul în muzeu. Începând cu 9 aprilie 1965 castelul a devenit Muzeul Memorial ”B. P. Haşdeu”.

Castelul Kálnoky din Micloşoara, judeţul Covasna a fost construit în 1500, fiind iniţial un conac de vânătoare, cu o arhitectură care combină stilurile baroc, renascentist şi neoclasic. Castelului conţine multe elemente renascentiste, precum decoraţii pictate pe pereţi. Săpăturile arheologice au scos la iveală faptul că fundaţia clădirii este făcută din piatră medievală.

Castelul Kálnoky din Valea Crişului, judeţul Covasna, se află situat în centrul satului, fiind construit în locul unui conac renascentist, care a fost modificat de multe ori de-a lungul timpului. Vechea înfăţişare a castelului şi a edificiilor anexe este reprezentată de porticul de piatră sculptat al capelei vechi a castelului, care datează din anul 1685, şi a fost montat în anul 1884 ca uşă a criptei familiei din cimitirul actualei biserici romano-catolice.

Castelul Károlyi din Carei, judeţul Satu Mare, a fost construit de Károlyi László, iniţial fiind doar o casă întărită, care a stârnit împotrivirea nobililor din comitatul Sătmar, fiind nevoie de intervenţia regelui Matei Corvin pentru aplanarea conflictului. Károlyi Mihály, în 1592, în urma deselor atacuri ale turcilor decide întărirea edificiului construit în 1482. Astfel vechea clădire a fost înconjurată cu ziduri puternice, întrerupre cu bastioane, având un şanţ exterior întărit cu palisade peste care trecea un singur pod suspendat, fiind totodată apărată de o garnizoană numeroasă şi bine înarmată.

Castelul Kemény-Bánffy din Luncani, judeţul Cluj, a fost construit pe domeniul aflat iniţial, conform unui document din 1268, în posesia familiei Gerendi. Următoarea referire la acest domeniu s-a făcut în 1270, de către István, fiul regelui maghiar Béla al IV-lea, care se referă la Péter şi Jakab Gerendi, precum şi la „Villa Guerend”.

Castelul Kemény din Jucu de Sus, judeţul Cluj, a fost construit în secolul al XIX-lea de către familia Kemény. Castelul are forma literei ”L”, laturile acestuia având 22 respectiv 16 metri, fiind format din subsol, parter, etaj şi şarpantă, cu 2 intrări. Intrările sunt poziţionate pe laturile sudice, intrarea mică fiind încadrată de un portic cu două coloane pe care se află o terasă. Accesul la etaj se face prin intermediul unei scări de piatră, iar în colţul nord-vestic al castelului se află un foişor de formă pentagonală.

Castelul Kemény din Sâncrai, judeţul Alba, a fost ridicat în 1805 de către familia Kemény. Edificiul respectă principiile planimetrice şi estetice ale barocului, fiind un amestec al variantei barocului de influenţă franceză, caracterizată printr-o morfologie mai cumpănită şi cea cultivată în nordul Italiei şi Boemia, caracterizată de forme mai mişcate. Castelul este o mărturie a ambelor direcţii dovedind în plus caracterul eclectic al arhitecturii transilvane: faţada principală şi cea dinspre apă. În timp ce faţada dispre drumul principal este reţinută din punct de vedere estetic cea dinspre Mureş surprinde prin contrast, fiind mai pitorească.

Castelul Kendeffy din Sântămăria-Orlea, din Ţara Haţegului, a fost construit în 1782 de către familia Cândea care a trecut la religia catolică şi şi-a schimbat numele în Kendeffy. Familia Kendeffy era cea mai bogată familie de nobili din acea perioadă, mai bogată chiar şi decât familia regală. Deşi deţineau deja mai multe castele în zona Haţegului şi-au propus ridicarea unui nou castel la Sântămăria-Orlea care să fie mai mare şi mai impunător decât precedentele.