Lung e drumul din Bucuresti până in Neamţ iar odată ajuns intr-o tainică intersecţie din Târgu-Neamţ nu ştii incotro s-o apuci mai intâi. E un mesmerism prin locurile alea sfinte: dintr-o dată te trezesti ca nu mai poţi pleca. De la Vovidenia sau de la Sihăstria, de la Sihla sau de la Secu, de la Văratic sau de la Agapia…Dar mare mi-a fost mirarea să descopăr o Agapie si la câmpie, in Ilfov. La Ciolpani, adică la vreo 35 km de Bucureşti. Sau 27 km de Ploiesti, cum vii pe DN1 spre Capitală…
Până să ajungi la Mănăstirea Tiganesti, in sătucul maicuţelor, drumul mai ţine puţin prin temuţii Codri ai Vlasiei (ce a mai ramas din ei). La un moment dat laşi în urmă chiar un drumeag păzit, o alee care duce către o locuinţă prezidenţială
Si dupa alte cateva sute de metri ţi îţi răsare in faţa ochilor un turn clopotniţă marcat de o serie de clădiri de un alb din insule greceşti. Deja te afli printre cele 67 de căsuţe monahale, intr-o curăţenie de rezervaţie de golf britanică!
Oficial, povestea mănăstirii de la Ţigăneşti începe in sec. XVIII, printr-un act dintre Matei Tiganescu şi verişoara sa, Paraschiva Caplescu. Dar mai este si o legenda care pomeneşte de Mihai Viteazul si un schit cu nevoitori de la Sf. Munte Athos. In orice caz, biserica actuală dainuieste de la 1812, cand vechiul sfânt lăcaş din lemn este dărâmat, incinta fiind neincăpătoare pentru obştea de maicuţe. Noua biserica are hramul Adormirea Maicii Domnului iar ctitor este banul Radu Golescu.
Trecerea timpului si acţiunea cutremurelor au afectat biserica şi celelalte clădiri, care au fost consolidate si restaurate. Pictura în fresca, originala a bisericii se păstrează doar in pridvor, restul fiind refacută in 1929 de pictorul Gheorghe Belizarie, in stil neobizantin.
Dar faima Mănăstirii a crescut si prin sârguinţa măicuţelor in atelierele de ţesătorie de la Ţigăneşti. Mai mult, Patriarhul Miron Cristea a înzestrat atelierul cu o mică fabrică de ţesut stofă pentru veşmintele preoţeşti. Era unicul atelier de genul acesta din cadrul Bisericii Ortodoxe din România, care funcţiona într-o mănăstire! Maicile au lucrat în atelier şi covoare pentru Danemarca, stofe pentru Catedrala din Canterbury, pentru biserici din Germania. Între anii 1977-1978, la Mănăstirea Ţigăneşti s-au refăcut toate broderiile de la Castelul Peleş din Sala Maură, după modelele lucrate în Franţa şi Viena!
Multe lucruri mai afli la Tiganesti. Si aerul e altfel: pădurea, lacul din preajmă, truda maicuţelor, rugăciunile celor care s-au nevoit aici, neştiuţi de lumea largă. Mai e si un corp de clădire de la 1848 care adăposteşte muzeul cu multe obiecte preţioase, un cimitir cu un monument realizat de renumitul Carol Stork (sf. sec. XIX)
Nădăjduiesc, din mila Domnului si pentru rugăciunile maicii Domnului, să mai calc eu păcătosul prin locurile astea. Înghesuiţi sau scandalizaţi de Bucuresti, vă recomand să vă retrageţi macar pentru câteva ore prin curtile de la mănăstirea Ţigănesti din Ciolpanii Ilfovului. Nu se poate să nu va asculte cineva. Fie de-ar fi vântul sau pictura maeştrilor iconari binecredincioşi.
Sursa: www.umblarici.ro
