…la moartea voievodului mii de izvoare au lăcrimat din pămîntul înroşit de sînge şi tot locul se umplu de ghimpi nemaivăzuţi pe aceste meleaguri… După ce trupul voievodului a fost înmormîntat în mănăstire, călugării săpară o fîntînă cu apa limpede şi binecuvîntată…

Ielele de ar cînta această poveste despre Ţepeş Vodă şi tot nu s-ar face auzite în Parcul Natural Comana (Giurgiu). Căci a ieşit fiinţa cu grătar la pădure şi toate celelalte vieţuitoare se ascund în pâmînt şi prin delta din jur, speriate de decibeli turbaţi.

Dar pînă să intri pe drumul forestier al Parcului, trebuie să faci un popas la mănăstirea Comana. Cum soarele deja e ameţitor, e de preferat să-ţi laşi maşina pe lîngă gardurile sătenilor. Umbra copacilor face mult bine unui automobil fără aer condiţionat.

Cel puţin atît ne-a luat nouă azi ca să ajungem (pentru prima dată) la Comana. Pe malul Neajlovului stăruie de aproape 550 de ani (marea sărbătoare va avea loc în 2011) mănăstirea Comana.

Un hrisov din 27 septembrie 1461 al temutului voievod Ţepeş menţionează pentru prima dată toponimul Comana, documentul însoţind sfîntul locaş domnesc.
Ctitoria lui Ţepeş era o biserica de lemn pe fundaţii de cărămidă de calitate, plasate pe piloţi scurţi de stejar, de plan dreptunghiular, cu o absidă a altarului de formă poligonală cu trei laturi.

Boierul Radu Şerban din Coiani (azi Mironeşti) începe în 1588 zidirea unei mănăstiri la Comana pe pământurile moştenite de la mama sa iar alegerea locului de ridicare a ctitoriei a fost determinata de existenta zidurilor vechii mănăstiri, ruinate la aceea dată, dar destul de puternice, pentru ca, refăcute, să asigure protecţia noii construcţii. În 1609, Radu Şerban, devenit între timp domn al Ţării Româneşti, zugrăveşte biserica de la Comana.

Între 1699-1701, marele vornic Şerban Cantacuzino începe restaurarea Mănăstirii Comana. Lucrările de reclădire au fost efectuate în spiritul reînnoirilor aduse în tehnica construcţiilor în epoca lui Constantin Brâncoveanu. În 1854 încep lucrările de reamenajare şi reînsufleţire a lăcaşului sfânt. Se reface din temelii biserica, cu meşteri germani, schimbându-i-se aspectul său din timpul lui Radu Şerban. După secularizarea averilor mănăstireşti, călugării greci părăsesc Comana. De la această dată nu s-a mai făcut nicio reparaţie timp de peste 100 de ani, toate moşiile fiind expropiate, iar mănăstirea devenind biserică parohială a satului până în anul 1991. În perioada 1988 - 1990, biserica grav afectată de cutremurele din 1977 şi 1986 a fost consolidată în întregime, urmând ca în anii următori să fie repictată. Din iniţiativa fostului Patriarh Teoctist, Comana redevine în 1991 mănăstire de călugări, cu viaţă monahală de obşte.

În foarte încăpătoarea biserică (poartă hramul Sf. Ierarh Nicolae) se pot uşor desluşi două rînduri/tipuri de pictură, marcind probabil etape de restaurare

Tot învîrtindu-ne prin curtea mănăstirii, căutînd urmele trecutului, am dat şi peste o pivniţă cu porţile deschise. Ne-am apropiat cu sfială, crezînd că treptele care se ivesc în faţă duc către spaţii nedestinate turiştilor. Nu mică ne-a fost surpriza să descoperim că de-o parte şi de alta a pereţilor erau atîrnate tablouri ale marilor voievozi din Ţara Românească şi Moldova. Mai mult, pe trepte, rezemate de zid erau tot felul de obiecte pe care de obicei le găseşti la un muzeu etnografic. Am coborît în răcoroasa pivniţă şi am descoperit o lungă încăpere separată de bolţi, totul amintind de Curtea Veche din Bucureşti, dar mult mai bine îngrijită!
Monahii au adus aici şi diverse piese istorice adunate de pe la săpăturile arheologice din zonă, inclusiv bucăţi de preţioase pietre funerare. Pe unul din culoare se află mai multe rînduri de scaune, semn că aici se desfăşoară diverse evenimente. Mai mult, din loc în loc în podea sînt fixate spot-uri!

Prin grija stareţului Mihail Muscariu, la mănăstirea Comana este şantier. Pentru cei care doresc să contribuie la consolidare şi alte reparaţii urgente de care are nevoie istorica mănăstire, iată un cont bancar: RO28-BRDE-441SV-149-5260-4410 . Şi poate că viitoare săpături să aducă la suprafaţă şi osemintele marelui domnitor fără de mormînt de închinare.

Am mai fi zăbovit noi pe la mănăstire, dar în scurtul timp destinat evadării din Bucureşti ne propusesem să ajungem şi în Parcul Natural Comana….

Sursa: www.umblarici.ro