Biserica veche de la Sinaia restaurata si redeschisa

Imprimare

Memoria îmi joacă feste şi ceea ce era odată scris cu stiloul pe spatele unei fotografii alb-negru, s-a şters. Nu mai ţin minte dacă era 1985 sau 1986 atunci când am fost prima dată la Sinaia. Cu ajutorul acelui scris cu lumina am nişte amintiri stop cadru de la acea prima excursie, cu părinţii. Dar ceea ce mă apasă şi azi, ca un reumatism, este vremea ploioasă din acel sejur optzecist. Şi când nu ploua, totul era învăluit în acea ceaţă posomorâtă, specifică zonelor montane.

Am revenit la Sinaia abia prin…toamna lui 1997. Iar de prin 2000 poposesc de 5-6 ori pe an, fie şi pentru o noapte. Şi asta graţie unui prieten, fost coleg de liceu, repatriat.
Au trecut şi nişte Revelioane, ba cu nămeţi, ba cu ploaie, ba cu piatră seacă. Puţin sinăian sunt, în unele zile sunt chiar mai sinăian decât mulţi băştinaşi ai fostului oraş regal.

În Anul Domnului 2009 am apucat să văd restaurată vechea biserică a mănăstirii Sinaia, prima construcţie de prin acest locuri (sec. XVII). Pentru prima oară de când calc prin locurile astea, am intrat în bisericuţa mânăstirii ctitorite între 1690-1695 de spătarul Mihail Cantacuzino.

Portalul intrării in pronaos este sculptat in piatra, având reprezentaţi pe Moise si pe fratele lui, Arhiereul Aaron. Moise tine in mâini tablele legii cu cele zece porunci iar Aaron toiagul înfrunzit. La mijlocul portalului se găsesc stema familiei Cantacuzino, vulturul bicefal, ce ţine in gheare semnele imperiale: crucea si sceptrul. Pictura din pridvor si pronaos este in cea mai mare parte cea originală, realizată de binecunoscutul Pârvu Mutu Zugravul

Cupola pridvorului este pictată cu scene din viata Sf.Ecaterina (ocrotitoarea Mănăstirii de la Muntele Sinai), a Sf. Gheorghe (protectorul Moldovei si al militarilor) si a Sf. Dumitru (ocrotitorul Tarii Romanesti). Dupa cum se stie, mânăstirea Sinaia a fost înfiinţată dupa un pelerinaj întreprins de familia lui Mihail Cantacuzino la locurile sfinte, intre care si Manastirea Sinai din Egipt. Poate că poziţionarea mânăstirii pe Valea Prahovei s-a făcut şi din interese strategice, fiind în apropierea drumului comercial care lega Braşovul de Bucureşti.

Tabloul votiv il reprezinta pe ctitor, Mihail Cantacuzino, inconjurat de 18 copii (12 adoptati), de prima sotie (Maria) si cea de a doua (Teodora), precum si alti membri ai familiei Cantacuzino. De asemenea, sunt pictati si cinci voievozi ai Ţării Româneşti. Biserica poartă hramul Adormirea Maicii Domnului.

Sursa: www.umblarici.ro