Primavara asta cu urme de sandale imblanite da startul si la evadarile din Bucuresti si de aiurea. Evadarile de week-end. Mi-am tot zis ca o sa fac o harta a traseelor de-o zi, dar ma iau cu una, cu alta si amân. Numai sa nu uit sa adaug si cel mai nou traseu, marcat deja pe harta: Bucuresti-Curtea de Arges-Cetatea Poenari-Lacul Vidraru. Mergi cum mergi pe autostrada pana la Pitesti, mai puneti vreo 38km pana la Curtea de Arges, cam 27km pana la Poenari si inca 4 pana la Vidraru. La care mai adaugati nervii provocati de drumul mizer, plin de gropi si petice sparte, care rasare din asfalt la vreo 10 km de la iesirea din Curtea de Arges.
Las pentru alta ocazie vechea capitala a Basarabilor si refac acum, din amintiri, jurnalul Poenarilor.
O expresie precum cuibul de vulturi poate parea tocita, dar dupa ce ai biruit in ascensiunea celor 1480 de trepte catre fortificatie, si iti recapeti suflul, nu-ti mai vine sa rasfoiesti dictionarul. Si nici cartea de istorie, pentru ca muzeografi sau niscaiva ong-isti, au presarat traseul forestier cu mai multe panouri explicative. Nu lipsesc nici pasajele din letopisețe, nici informatiile riguros istorico-arheologice, dublate de versiunea in limba engleza.
Cand a fost ziua de Paste, aflandu-se toti orasenii la ospete, iar cei tineri la hore, asa fara veste i-a inconjurat ( Țepes – n.m.), iar pe cei varstnici i-a tras in teapa de a ocolit tot orasul iar pe cei tineri cu nevestele lor, asa impodobiti cum erau, pe toti i-au dus la Poienari, de au lucrat la cetate pana s-au spart de pe dansii… (Letopisetul Cantacuzinesc)
Alte legende spun ca Vlad Voda Țepes s-a retras aici, urmarit de ieniceri de-ai lui Mahomed al II-lea (1462), reusind in cele din urma sa se refugieze catre un sat din apropiere, Arefu.
Dar Cetatea Poenarilor nu este legata de Țepes inca de la fundatii. Viteazul Domn a largit si intarit fortificatia, daca e sa ne luam dupa arheologii care ne asigura ca inceputurile ar fi undeva in sec. XIV. Din pacate, pe la jumatatea sec. XVI, Cetatea este abandonata si, incet-incet se va ruina. In 1912, un cutremur afecteaza grav Cetatea, o stanca din partea nordica se va prabusi, aruncand in prapastie si zidarie. Cetatea Poeenarilor este restaurata la inceputul anilor ’70.
Pentru a citi si despre alte cetati, accesati aceasta sectiune a site-ului nostru.
Sursa: www.umblarici.ro