Nu-ti poti da seama pe ce planeta te afli. Totul este salbatic, sterp, pustiu. Dar este apa, o apa de un turcoaz intens, ca in Mediterana. Si totusi, suntem intre dealuri, la Laguna Albastra de la Aghires.

Exploatarea de caolin de la Aghires a strapuns stratul impermeabil de argila si a intepat panza de apa freatica sau un izvor subteran. Apa a navalit si a inundat toata cariera, acoperind ranile scurmate de om, in cautarea caolinului. Lacul astfel format este supranumit Laguna Albastra, datorita culorii apei incarcate cu praf de argila.

Laguna nu este tocmai usor de gasit, calatorul nefiind indrumat de indicatoare sau de ghiduri turistice. Lacul sta ascuns intre dealuri, iar necunoscatorii se pot orienta doar dupa poarta fostei cariere, unde se termina drumul, de la baza potecii care urca spre lac.

Ciudat este faptul ca apa lacului imprumuta culoarea cerului. Este gri in zilele mohorate si albastra in cele senine, ca sufletul omului. Movilele de steril, care inconjoara lacul au ramas sterpe, pe ele nu creste niciun copac, in timpul verii expunand turistul la soarele torid si necrutator.

Totul in jur este sarac, arid si instabil, iar torentele de apa din urma ploilor, au brazdat santuri foarte adanci, in muntii de steril. Peretii dealului care strajuieste lacul, sunt foarte abrupti si plini de grote, dar privelistea cea mai frumoasa o ai daca urci pana sus pe culme. Acolo, te asezi si culegi cei mai mari si mai gustosi fragi pe care i-ai vazut vreodata, in timp ce masori intinderea de apa si te poti bucura de cea mai vie culoare albastra, pe care nu o percepi de jos, de la nivelul lacului.

Cea mai apropiata localitate este la cativa kilometri, zona este izolata si putin cunoscuta. De aceea, daca stai peste noapte si privesti luciul apei din gura cortului, vei fi printre putinii care s-au bucurat de minunatia stralucirii safirului, sub lumina lunii.

Autor: Larisa Bracea

Pentru a citi si despre lacurile dn tara noastra unde se poate pescui, accesati aceasta sectiune a site-ului nostru.

Citeste mai mult...

Sursa: www.skytrip.ro

Intre trei muzee, o biserica si un colegiu national, chiar in inima municipiului Ploiesti, se afla locul in care unul dintre cei mai valorosi poeti ai Romaniei si-a rostit primele sale versuri. La doi pasi de parcul care ii poarta numele se gaseste si astazi locuinta inconfundabilului maestru, ticsita de amintirile sale tumultuoase. Este locul in care “ingerul blond” a descoperit Sensul iubirii, a simtit primele picaturi de Ploaie in luna lui Marte si a trait prima sa Emotie de toamna. Tot aici, intre Frunzisuri, marele poet nascut  pe Un pamant numit Romania a continuat sa-si exprime Necuvintele, In dulcele stil clasic al sau, evocand necontenit Dreptul la timp si Schimbarea la fata. Este unul din putinele locuri care te fac sa exclami “Ce bine ca esti!” si unul din reperele care stau marturie faptului ca marile valori N-au murit in zadar. Este Casa Memoriala Nichita Stanescu.

Situata pe strada care astazi ii poarta numele, la numarul 1, cladirea a fost ridicata cu sapte ani inainte de nasterea poetului, de catre bunicul sau, Hristea Stanescu si cei doi fii ai sai, Gheorghe si Nicolae. Acesta din urma s-a mutat cativa ani mai tarziu in imobil, impreuna cu sotia sa, Tatiana. N-a trecut mult si, pe 31 martie 1933, aceasta a dat nastere celui ce urma sa devina unul dintre cei mai mari poeti romani. Numele de Nichita i-a fost dat dupa cel al bunicului din partea mamei, fizicianul și generalul Nikita Cereaciuchin.

Printre manuscrise si trofee

De la biroul de lucru al tanarului Nichita Stanescu, la pianul si pendula artistului, Casa Memoriala Nichita Stanescu din Ploiesti adaposteste nenumarate obiecte valoroase din punct de vedere sentimental. Gasim aici manuscrise inedite ale operelor sale, precum si volume celebre semnate de mana acestuia, insotite de dedicatii pentru rude sau prieteni.

Tot in casa din Piata Sarbeasca se afla si o parte din trofeele obtinute de Nichita Stanescu la nivel national sau international. Printre ele, diplome oferite de Uniunea Scriitorilor sau de Academie, premiul pentru cel mai tanar poet, brevetul si medalia Gottfried von Herder 1976, precum si marele premiu "Cununa de Aur" a serilor de poezie de la Struga 1982.

Pentru a citi mai multe despre Casa Memoriala Mihai Eminescu, accesati aceasta sectiune a site-ului nostru.

Citeste mai mult...

Sursa: www.skytrip.ro

In ultimii ani, Romania a avut parte de o serie de reprosuri de peste hotare, venite in special din tarile in care au emigrat multi romani. Chiar daca de multe ori cazurile erau izolate, presa a avut mereu tendinta sa generalizeze si sa amplifice problemele cauzate de conationali. In mod paradoxal, acest lucru s-a intamplat si continua sa se intample mai ales in presa din tara. 

Oricat de mult s-ar stradui unele publicatii si indiferent de motivele care stau in spatele actiunilor desfasurate, unele lucruri pozitive nu vor putea fi niciodata strivite de tavalugul relatarilor exagerate si documentate „dupa ureche”. 

De-a lungul timpului, tara noastra s-a facut remarcata in lume printr-o multime de inventii, performante de invidiat sau opere de arta, multe dintre ele apartinand, in mod ironic, unor emigranti. La toate acestea se adauga sute de obiective si legende faimoase, dar si laude aduse frumusetii unice a romancelor. 

De la stilou la insulina, de la cibernetica moderna la avionul cu reactie, de la primul 10 din istoria gimnasticii la Cimitirul Vesel si ineditul albastru de Voronet, este mai mult decat evident  ca lumea intreaga nu ar fi deloc la fel fara Romania si obiectivele sale.

Pentru a citi mai multe despre Cimitirul Vesel, accesati aceasta sectiune a site-ului nostru.

Citeste mai mult...

Sursa: www.skytrip.ro

Situata la o altitudine de 1165 m, pe culmea care separa spre sud Groapa de la Barsa de bazinul Vaii Galbenei, Pestera Ghetarul Focul Viu adaposteste al treilea bloc de gheata fosila, ca marime, din tara (dupa Ghetarul Scarisoara si Avenul Bortig, situate de asemenea in Parcul National Apuseni). Volumul sau este de aproximativ 25.000 m3.

Pestera este formata din doua sali si se deschide la baza unui perete de calcar printr-o intrare joasa, urmata de o galerie care coboara pana in Sala Mare. Aceasta masoara 68 m in lungime si 46 m in latime.

Cum se formeaza Ghetarul Focul Viu

Tavanul salii mari este deschis intr-o fereastra naturala uriasa, prin care o mare cantitate de zapada a cazut de afara, transformandu-se intr-o imensa gramada in centrul salii. Prin deschizatura cad si busteni, care apoi sunt prinsi ca intr-o capcana de gheata, capetele lor ramanand libere. Astfel au putrezit si au colorat interesant gheata.

Prin fereastra din tavan intra suficienta lumina pentru a dezvalui spendoarea stalagmitelor de gheata care se afla in partea opusa intrarii in pestera. In jurul pranzului, razele de soare creeaza o scena de basm, facand ca ghetarul sa para cu adevarat un foc viu, cu flacari care joaca. Unul din capetele blocului de gheata cade in abisul din crevasa adanca dintre stanci.

In spatele stalagmitelor se afla o galerie care duce spre Sala Mica, ce contine la randul ei, mai multe coloane calcaroase.

Iesirea din Pestera Focul Viu este foarte placuta, mai ales vara, cand temperatura de afara este mult peste cea din pestera. Exista doua motive pentru care gheata se pastreaza in pestera: tavanul deschis care invita aerul rece inauntru si lipsa ventilatiei care il pastreaza rece in timpul anului.

Larisa Bracea

Pentru a citi mai multe despre Parcul National Apuseni, accesati aceasta sectiune a site-ului nostru.

Citeste mai mult...

Sursa: www.skytrip.ro