De la sfînta ctitorie a lui Vlad Ţepeş din Tîrgşor la Mănăstirea Turnu - Tîrgşoru Vechi

E-mail Print PDF
There are no translations available.

De la sfînta ctitorie a lui Vlad Ţepeş din Tîrgşor la Mănăstirea Turnu - Tîrgşoru Vechi

Cu mila lui Dumnezeu, Io Vlad voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul marelui Vlad voievod, a zidit şi a săvîrşit această biserică, iunie 24, în anul 6969 indictionul 9.*

Este slova domnitorului Vlad Ţepeş, săpată în piatră la pisania bisericii cu hramul Sf. Ierarh Nicolae (1461) pe care a ridicat-o în curtea domnească de la Tîrgşor. Curtea domnească de la Tîrgşor?!?. Adică satul ăla la mai puţin de 10 kilometri de Ploieşti a fost curte domnească?!

Ei bine, da! Azi vorbim de Tîrgşoru Vechi, dar in locurile astea prahovene s-au găsit necropole sarmate, geto-dace şi chiar germanice. Iar pînă să intre în hrisoavele medievale denumirea de Tîrgşor, aici a existat şi un castru roman.
După cum îi spune şi numele, aşezarea medievală este legată de un tîrg, de treburi negustoreşti. Pentru diminutival, spun istoricii, trebuie să privim către Tîrgovişte: să se evite confuziile şi să fie… respect administrativ.

Astfel că prima menţionare a Târgşorului ca localitate este într-un hrisov din 6 august 1413 dat de Voievodul Mircea cel Bătrân ce cuprinde acordarea unor privilegii domneşti negustorilor. Cu aceasta începe perioada de înflorire a cetăţii Târgşor. Construit pe o movilă naturală, străjuită de ziduri puternice şi înconjurată de râul Leaota, oraşul era un bun adăpost pentru domnitori, boieri şi negustori. Însemnătatea lui a crescut datorită poziţiei sale pe drumul comercial ce lega Braşovul şi Europa Apuseană de Constantinopol, determinând voievozii să construiască aici o curte domnească. Maxima dezvoltare este la începutul sec. XVI, decăderea începînd de la sf. sec XVI. Motive geo-politice.
În prezent, biserica voievodală din Tîrgşoru Vechi este înconjurată de numeroase ruine, acestea întinzîndu-se pe o suprafaţă de cîteva hectare.

Dar biserica lui Vlad Ţepeş nu a fost nici prima, nici singura din curtea domnească de la Tîrgşor. Cronicile pomenesc şi ctitoria lui Vlad Dracul (tatăl lui Vlad Ţepeş), amintesc şi pe Vladislav al II-lea, ucis chiar pe uliţele tîrgului. De altfel, una din legende spune că Vlad Ţepeş a ridicat sfînta biserică tocmai pentru păcatul uciderii lui Vladislav, asprul domn nefiind străin de crimă.
Perioada cea mai frumoasă a Târgşorului este legată de Sfântul Binecredincios Voievod Neagoe Basarab (1512-1521) care îl numără între „cetăţile domniei mele”. Cele mai multe hrisoave ale acestui de Dumnezeu cinstitor voievod sunt emise de la Târgşor.
Curtea domnească de aici mai cuprinde în timp şi ctitoriile lui Matei Basarab şi Mihnea Turcitul.

Căzută în ruină şi uitare, biserica ridicată de Vlad Ţepeş este restaurată în anul 1671 de Antonie Vodă din Popeşti (1669-1672) care, fiind bătrân şi simţindu-şi sfârşitul aproape, o sfinţeşte înainte de a fi repictată, adăugându-i un nou hram: Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Sub păstorirea Părintelui Stareţ Daniil, noua obşte a reînceput aducerea de jertfă şi laudă duhovnicească Bunului Dumnezeu. Sfântul Binecredincios Voievod şi Martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714) a cărui soţie era nepoata lui Antonie Vodă rânduieşte zugrăvirea bisericii domneşti din Târgşor.

În anul 1752 domnitorul Grigorie II Ghica închină Mănăstirea Turnu Mănăstirii Sfântul Pantelimon din Bucureşti pentru ca printr-o dare anuală egumenii de la Târgşor să ajute spitalul săracilor de la această mănăstire. Urmează apoi o perioadă de decădere a mănăstirii pricinuită de desele războaie ruso-austro-turce şi de necucernicia oamenilor. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea ultimul stareţ, Arhimandritul Ruvim, este nevoit să construiască o nouă biserică şi chilii la celălalt capăt al moşiei mănăstirii, la Crângul lui Bot (actualul Târgşorul Nou). Egumenul Ruvim moare însă în chip misterios, obştea monahală de atunci se risipeşte, iar moşia mănăstirii rămâne în administraţia Eforiei Spitalelor Civile până la anul 1948. Părea că şi această biserică urma destinul vechilor locaşuri ale curţii domneşti, zidăria coborînd încet către întîlnirea cu firele de iarbă…

Pentru rugăciunile sfinţilor ctitori, bunul Dumnezeu luminează pe câţiva clerici care cer reactivarea mănăstirii în iunie 1997 vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist cu a cărui binecuvântare sfântul locaş reînvie. În august 1997 sunt transferaţi primii trei vieţuitori de la Mănăstirea Sfântul Nicolae-Sitaru care reînnoadă firul sfintelor slujbe după tipicul mănăstiresc. Stareţ al micii obşti nou formate este Părintele Ieromonah Valentin, numit recent exarh de zona al Arhiepiscopiei Bucurestilor (coordoneaza activitatile duhovnicesti-gospodaresti ale celor 13 manastiri din zona Prahovei).

Cu multa credinţă în Dumnezeu şi din respectul faţă de înaintaşi, biserica lui Ţepeş a fost restaurata, obştea a sporit iar mănăstirea Turnu este inclusă acum în diverse pelerinaje. Talanţii au fost înmulţiţi, Harul lucrează.
Creştinii ştiu de ce revin aici: pentru căldura cu care eşti întimpinat; pentru cuvintele miezoase, cu sevă patristică dar cu urechea la noutatile zilei (chiar multimedia) sau şugubeţe, atunci cînd e cazul, ale părintelui Valentin. Şi tot creştinul care a călcat pragul sfintei mănăstiri ştie că orice ar avea pe suflet, mai întîi trebuie să se aşeze la masă căci e obosit de drum.

Biserica a fost refăcută după proiectul arhitectului Călin Hoinărescu. A urmat fresca, restaurată şi completată extrem de frumos de pictorul Romeo Andronic. In 2008 s-a obtinut autorizatia de constructie - Restaurarea si consolidarea zidului de incinta al vestigiilor medievale, construirea chiliilor si a staretiei din incinta Manastirii Turnu si utilitati, iar in luna martie a acesui an s-au demarat lucrarile. Putem sprijini aceste lucrari redirectionand cei 2% din impozitul pe venit catre manastirea Turnu.

Fie că vii dinspre Bucureşti, fie că vii de la Ploieşti, drumul spre mănăstirea Turnu trece prin Strejnicu. Parcă pentru a te pregăti pentru o lecţie de istorie cu numeroase momente dramatice, în goana maşinii nu scapi totuşi o troiţă aşezată undeva la marginea drumului, pe partea stîngă. Troiţa comemorează asasinarea, în noiembrie 1940, a uriaşului genial: Nicolae Iorga. Istoricul absolut, gazetarul profetic, omul politic (neinspirat), profesorul pentru care cuvîntul erudiţie avea o insuficientă definiţie în orice dicţionar. Părintele naţionalismului românesc în sec. XX, primul agitator politic al veacului tulburat avea să fie împuşcat mişeleşte de nişte demenţi pe care nu s-a sinchisit sa-i deranjeze nici vestul, nici estul. Ba mai mult, au lasat impresia unei cooperari transfrontaliere, a interesului comun pentru crima.

Sursa: www.umblarici.ro

Rezervare

Tourist Regions

Poll

Would you rather going in mountains or on the seaside?



units found.

News

You are here: Atracţii turistice De la sfînta ctitorie a lui Vlad Ţepeş din Tîrgşor la Mănăstirea Turnu - Tîrgşoru Vechi