Cetatea Capidava
Capidava se ridica pe malul drept al Dunării, între localităţile Hârşova şi Cernavodă. Cetatea are forma unui patrulater cu laturile lungi de la nord-vest spre sud-est, dispunând de ziduri groase de peste 2 m şi înalte de 5-6 m. Cetatea avea 7 turnuri de peste 10 m, din care 3 turnuri dreptunghiulare, 2 turnuri în sfert de cerc şi 2 turnuri intermediare în formă de potcoavă. Poarta cetăţii era amplasată pe latura de sud-est şi făcea legătura cu restul teritoriului, exista şi o ieşire strategică pe latura de sud-vest a turnului dinspre Dunăre, unde era amenajat portul.
Cetatea a fost construită în timpul împăratului Traian, la începutul secolului al II-lea, ocupând un rol important în sistemul de apărare roman. Datorită amplasării sale cetatea a oferit posibilitatea supravegherii unei arii vaste şi în acelaşi timp o locaţie uşor de apărat. Importanţa strategică a locului a determinat instalarea unei staţiuni militare precum şi amplasarea şi dezvoltarea unui centru civil în epoca romană. Castrul, situat lângă un vad de trecere a fost construit de detaşamente din Legiunea V Macedonica şi Legiunea XI Claudia.
Numele cetăţii este un toponim getic şi înseamnă cetatea de la cotitură, fapt ce confirmă o aşezare preromană. Prin reorganizarea graniţelor Imperiului Bizantin, Capidava revine în atenţia administraţiei şi astfel, peste ruinele aşezării fortificate romane se ridică o cetate ţărănească de ţărani grăniceri care durează până în secolul al XI-lea.