Daca stau sa socotesc ca de la Bucuresti la Sinaia sunt aproape 130km iar pana la Slanic Prahova doar 100km, as zice ca exploatarea asta prahoveana este cel mai apropiat punct racoros de Capitala (pentru perioada asta groaznica de vara care incepe in mai…). Pai da, pentru ca in Mina Unirea (la peste 200 metri in sub pamant) este o temperatura constanta de 12 grade.
Începuturile sunt legate de spatarul Mihai Cantacuzino (cel care a ctitorit si manastirea Sinaia) care dându-si seama ca în regiunea Slanic Prahova exista un zacamânt de sare si vrând sa deschida o mina, a cumparat în 1685 si 1694 mosia Slanic. In timp au fost exploatate mai multe zacaminte in zona, existand si izvoare cu apa minerala si lacuri cu concentratie mare de sare, foarte bune in diverse tratamente.
Cu greu iti faci loc pe stradutele care au parcate masini in stanga si dreapta iar daca gresesti drumul spre mina Unirea (ajungand de fapt la un bazin pe o colina) trebuie sa faci un cerc. Este sens unic si te vezi nevoit sa cobori doua pante foarte abrupte, drum cu damburi si bolovani! Unde mai pui ca si aici se face economie la…indicatoare.
In sfarsit, treci un pod peste un paraias in care se arunca gunoaie locale si ajungi intr-o parcare, in buza unui teren bombardat, neingrijit, cu buruieni su resturi de beton. Daca esti pentru prima oara in zona, tot trebuie sa cauti un turist, un localnic ca sa-l intrebi pe undeva vine intrarea in mina, la doi pasi de restaurantul cu specific…Gheorghiu Dej.
Intrarea costa 14 lei (adulti) si trebuie sa cobori in mina cu o …colivie care ingaduie max 9 persoane. Am stat la o coada cu vreo 30 de persoane si odata intrat in colivia-lift, trebuie sa te pregatesti de senzatii tari. Coborarea dureaza vreo 90 de secunde, te zgaltaie si simti cum mai atingi si peretii de sare. Pasesti apoi intr-o lume pe care nicio descriere nu o poate face vie. Mina nu e puternic luminata, glasurile copiilor care alearga (ca turisti sau ca pacienti) se propaga aidoma unor ecouri de fiinte mitologice. Peretii inalti de 54m, rasi cu lame industriale de exploatare par niste monstri in adormire, sporind senzatia de nesiguranta. Nesiguranta si visare, dupa sufletul si mintea fiecaruia. Imi aduc aminte de minele din Moria si ma astept la tot pasul sa dau peste gnomi sau…globlini. Nimic fantastic, doar pagini de …istorie si limba nationala: Decebal, Traian, Eminescu. In sare!
Pentru a citi si despre alte mine si saline, accesati aceasta sectiune a site-ului nostru.
Sursa: www.umblarici.ro
