Manastriea Arbore
Anul construcţiei: 1503
Construită de: Luca Arbore
Locaţia: Arbore, judeţul Suceava
Sumar: Nu se cunoaşte datarea picturilor. O inscripţie descoperită înăuntrul bisericii specifică faptul că Dragoş, fiului preotului Coman din Iaşi, a pictat biserica în 1541, la cererea Anei, nepoata lui Luca Arbore. De obicei, se consideră aceasta ca fiind dată atât pentru picturile exterioare, cât şi pentru cele interioare.
În 1503 marele hatman Luca Arbore a fondat un paraclis în satul care îi poartă numele, ca parte a Curţii sale.
Arbore a fost unul dintre boierii cei mai importanţi de la curtea lui Ştefan cel Mare, Bogdan al III-lea şi Ştefăniţă Vodă. Diferenţe politice l-au separat pe Arbore de Ştefăniţă Vodă, şi-a pierdut poziţia de hatman şi de portar al Sucevei, iar în 1523 a fost decapitat. Biserica îşi are hramul „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul”.
Unii cercetători consideră că anul 1541 se referă doar la modificările târzii. În interior, planul este triconc, cu cele două abside laterale ale naosului sculptate în grosimea pereţilor. Faţada vestică a bisericii are specificul ei: doar aici, în Arbore şi în Reuseni, o firidă mare înlocuieşte exonartexul. La început, clopotele bisericii erau plasate aici, pe o bară de lemn, dar acum spaţiul este folosit pentru a aduce ofrande morţilor.
În mod excepţional, toate faţadele sunt netede, fără nişe sau firide. Biserica urmează cel mai mic plan posibil: există doar trei camere, pronaosul, naosul şi altarul. Ea are un acoperiş înalt, împărţit pe nivele, rotunjit la capete. Unii cercetători consideră că biserica a fost pictată imediat după ce a fost construită şi că anul 1541 se referă doar la modificările de mai târziu.
Din punct de vedere arhitectural, biserica, împreună cu cele de la Dobrovăţ şi Reuseni, face parte din grupul bisericilor care marchează sfârşitul domniei lui Ştefan cel Mare. Biserica aparţine, aşadar, aşa-numitului tip mixt. Faţada vestică e caracteristică.
Faţada sudică este destul de bine păstrată, cu excepţia regiştrilor superiori şi a capătului estic. Din luneta uşii de acces în biserică, pe partea stângă, se află Imnul bizantin al Sfintei Fecioare, Acatistul cu cele 24 de strofe. Mai jos se află adăugată scena tipic moldovenească – Asediul Constantinopolului – pictată pentru a invoca protecţia Fecioarei împotriva invadării turcilor. Este ultima dată când scena aceasta e pictată în exteriorul vreunei biserici.
Galerie foto
