Cetatea Bistriţei
Construcţia Cetăţii Bistriţei s-a realizat după 1464, moment în care regele Matei Corvin a acordat privilegiul de a împrejmui cu o centură de fortificaţii întreaga urbe, deşi a existat anterior o fortificaţie de refugiu(secolul al XIII-lea), dar care datorită stării sale a fost înlocuită de o fortificaţie mai amplă. Un prim nucleu fortificat a existat probabil în preajma bisericii parohiale, iar în istoriografia mai veche există interpretarea unei fortificaţii cu val şi palisadă care oferea o minimă protecţie în caz de asediu. În 1465 cetatea avea 18 turnuri şi bastioane apărate de meşteşugarii oraşului grupaţi în bresle. În această perioadă Bistriţa era una dintre cele mai importante oraşe ale Transilvaniei, alăturându-se Braşovului, Sighişoarei şi Sibiului.
Au existat trei porţi de intrare în oraş şi anume Poarta Lemnelor, Poarta Spitalului şi Poarta Ungurească, care au fost demolate în secolul al XIX-lea. În preajma Centrului Cultural Municipal se mai păstrează fragmente de construcţie unde în perioada medievală se afla un acces secundar, numit în documente Poarta Broaştelor. Cea mai importantă poartă a fost Poarta Lemnelor care măsura împreună cu acoperişul 28 m, iar gangul de acces al porţii avea 1,6 m lăţime. Din imaginile de epocă păstrate turnul de poartă era completat cu herşă protejată de un gang prelungit ornamentat cu stema oraşului(struţul cu potcoavă în cioc).
Dintre cele 18 turnuri ale cetăţii amintim următoarele: Turnul Croitorilor, Turnul Fierarilor, Turnul Şelarilor, Turnul Măcelarilor, Turnul Aurarilor, Turnul Tâmplarilor, Turnul Funarilor, Turnul Întăriturii, Poarta Spitalului, Poarta Ungurească, Turnul Dogarilor, Turnul Rotarilor, Turnul Zidarilor, Turnul Curelarilor.
Din cetate au mai rămas doar unele bucăţi de zid, pe care le găsim pe strada Dogarilor şi în Piaţa Unirii, Turnul Dogarilor, unul din cele 18 ale cetăţii şi Biserica Evanghelică, a cărei turn are 75 m înălţime.
Galerie foto
