Cetatea Alba Iulia
Cetatea Alba Iulia este cea mai reprezentativă fortificaţie bastionară de tip Vauban din România, fiind contruită conform planurilor arhitectului Giovanni Morando Visconti. Cetatea a fost ridicată între anii 1714 – 1738, însă lucrările propriu-zise la fortificaţie au început în luna noiembrie a anului 1715, prin construirea bastionului Carol. Cetatea are 7 bastioane: Trinitatea, Eugeniu de Savoia, Sf. Ştefan, Sf. Mihail, Sf. Carol, Sf. Capistrano, Sf. Elisabeta, dintre care cel mai mare este bastionul Trinitatea, care are plasat în centru un blazon încoronat cu câmpuri multiple şi frunze de acant. Zidurile sunt masive, fiind construite din cărămidă şi piatră de carieră, măsurând 3 m la bază şi 1,2 m la vârf. Construită la scurt timp după ocupaţia habsburgică, cetatea cuprinde toate elementele de fortificare adaptate tehnicii militare a timpului. Intrarea în cetate se face prin şase porţi de o frumuseţe rară, acestea fiind decorate cu statui şi reliefuri, inspirate din mitologia antică.
Între secolele XVIII – XIX cetatea a îndeplinit rolul de centru militar al Transilvaniei şi de depozit general de armament. Fiind totodată locul desfăşurării unor evenimente importante din istoria poporului român: epilogul răscoalei lui Horea şi Marea Unire a Transilvaniei cu România.