Rezervare hotel, cazare pensiuni, vile | Besthotels.ro

Cetatea Timişoarei a avut un rol important în timpul feudalismului, în luptele împotriva expansiunii otomane. Prima cetate a fost ridicată de către Iancu de Hunedoara pe locul palatului construit de Carol Robert. Era o construcţie simplă, fiind întărită cu bastioane şi ziduri groase, care a suferit numeroase adăugări de-a lungul timpului primind o înfăţişare masivă şi impunătoare. Cetatea construită de Iancu de Hunedoara avea patru porţi, numite Poarta Ardeleană, Poarta Lipovei, Poarta de Arad şi Poarta Turnului Apei. Regele maghiar, Carol Robert de Anjou mută capitala, în 1316, la Timişoara, palatul devine astfel reşedinţa acestuia, unde primea ambasadorii străini, şi tot de aici conducea ţara.

Cetăţuia de pe Strajă reprezenta un punct important de apărare, fiind situat în afara cetăţii Braşovului. În prezent este mai vehiculată denumirea de Dealul Cetăţii. A fost construită la începutul secolului al XV-lea, iniţial dispunând doar de un turn de veghe, a fost completată în 1524 cu un bastion de lemn cu patru turnuri. Bastionul a fost distrus în 1529 de către armata lui Petru Rareş, iar în 1544 pe locul vechiului bastion au fost construite ziduri de piatră şi au fost săpate şanţuri. În urma unui incendiu, produs în 1618 cetatea a fost grav avariată, urmând ca în 1625 să fie refăcută aproape în întregime, iar în 1630 a fost întărită cu 4 bastioane.

Prima menţionare a oraşului Târgovişte ca şi capitală a Ţării Româneşti a fost făcută în 1427 de către Hans Schiltberger. Însă conform unui act care aparţine lui Mihail I, fiul şi totodată asociatul la domnie al lui Mircea cel Bătrân, din 1417-1418, Curtea Domnească este amintită ca şi oraş al domniei. Întărirea fortificaţiilor s-a făcut probabil în timpul domniei lui Vlad Dracul sau chiar în timpul lui Vlad Ţepeş, dar fiind acceptată şi idee conform căreia lucrările de întărire a cetăţii s-au făcut în două etape, prima aparţinând voievodului Vlad Dracul, care reface şi extinde fortificaţiile, iar a doua etapă este asociată lui Vlad Ţepeş, care adaugă fortificaţiei existente turnuri şi ridică câteva clădiri utilitare. Astfel cetatea după mijlocul veacului al XV-lea, dispune de cele mai importante fortificaţii, de exemplu şanţul de apărare avea o lăţime de 20-24 m şi 4 m adâncime, fiind întărit cu pari de lemn dispuşi oblic în mal.