Articles

Cele 7 zile ale Parisului de noiembrie (I)

There are no translations available.

 

Cele 7 zile ale Parisului de noiembrie (I)

Parisul e unul din (foarte) putinele orase pe care le-am vazut mai intai in scoala, la liceu. L-am tot vazut in manuale si auzit in frazele profesoarelor pana cand mi-a rodit impresia unui vizite de-adevaratelea. Au fost mai intai manualele alea cu poze alb-negru pe hartie imposibila, apoi tot felul de cartoaie aduse de prin Franta (de catre profesori norocosi) si mirosind puternic a depozit. Abia in toamna lui 2007 l-am calcat, cu talpa mea de marime pară. Dar pentru ca era un press-trip, nu am apucat sa-l respir asa cum imi imaginasem ani si ani, acumulând insa si din inchipuirea altora…

Ne-a ajutat Dumnezeu si le-a potrivit ca sa petrecem acum o saptamana la Paris, la inceput de noiembrie, sub forma unei calatorii la cateva saptamani dupa nunta. Deplasarea a fost mijlocita de aeronave TAROM (printre cele mai bune servicii din Europa) iar cazarea ne-a fost asigurata de prietenii Andreeni, care la un moment dat si-au facut bagajele, le-au inghesuit intr-o masinuta si au plecat in Franta…

Stau acum si imi încreţesc niţel fruntea: frânturi de şcolare etichete pariziene imi vin pe limbă. Nu cred ca le-as intregi cu vreun search pe Google, asa ca mai bine pornesc pe firul aventurilor noastre de saptamana trecuta, cu accentuarea informatiilor utile si mai putine epitete scotocite printre versuri cu rimă albă.

Odata ajuns pe aeroportul Charles de Gaulle, drumul catre inima Parisului e facilitat de RER, un fel de metrou care merge si pe la suprafata. Ajungi cu usurinta in statia RER de aeroport, urmarind indicatiile care abunda. Trebuie sa scoti 9 euro din buzunar pentru un astfel de bilet. La automat poti plati si cash, dar si cu cardul.

De la aeroport pana la statia Saint-Michel de Notre Dame (usor de ghicit ce gasesti daca iesi la suprafata…) am facut fix 34 de minute. Nu a trecut vreun controlor prin vagoane (nici nu am vazut vreunul in timpul sejurului), dar la prima statie am facut cunostinta cu un ţigan care chinuia un instrument compus din vioara si goarna. Trecea de la o melodie la alta, refrenul de legatura fiind Ionel, Ionelule…

Chiar daca la prima vedere transportul subteran al Parisului poate parea imposibil de deslusit, asta e o doar o impresie falsa. In primele doua zile nici eu nu am inteles nimic din acel labirint (metrou cu 14 magistrale plus reteaua RER), dar am ochit o harta detaliata, m-am dat doi pasi inapoi si totul s-a limpezit. Hartile sunt clare si tot ce trebuie sa faci este sa urmaresti si indicatiile lipite la tot pasul, pe pereti, pe panouri de informare din labirintul parizian. Nu am ratat nici un traseu! Pentru economie, am luat un abonament de o saptamana care costa 19 euro de persoana, valabil si pentru autobuz. Atentie! Saptamana incepe luni si termina duminica! Asa ca de sambata seara (cand am iesit prima oara in oras) si pana luni dimineata am folosit bilete tip 10 calatorii, la pret de 12 euro. Asa e, scump transportul in Paris.

Pentru a citi un alt articol, despre capitalele preferate de romani pentru petrecerea Sarbatorilor de iarna, accesati aceasta sectiune a site-ului nostru.

Citeste mai mult...

Sursa: www.umblarici.ro

Hoteluri moscovite: Leningradskaya-Hilton

There are no translations available.

 

Hoteluri moscovite: Leningradskaya-Hilton

Uitandu-ma peste cateva fotografii pe care le-am facut in ziua in care am parasit Casa Presei, mi-am adus aminte de o constructie asemanatoare din Moscova. Ce-i drept, mult mai inalta si fara partile laterale: Leningradskaya hotel – Hotel Hilton.

Am stat doar o noapte in acest hotel din Moscova si de fiecare data cand imi aparea in fata ochilor aveam impresia ca ma duc la serviciu, in Casa Presei.

Chiar daca interiorul este acela al unui hotel de lux, arhitectura interna incarcata are numeroase puncte in comun cu interiorul greoi de la fosta Casa Scînteii.

Din pacate nu mai tin minte la ce etaj eram, dar parca era ceva intre etajele 12-15.
(Sa mai spun ca de la aeroport si pana la hotel, taxiul a costa 100 de dolari! Mare parte din drum a fost unul de traversare a numeroase cartiere-dormitor, atatea blocuri la un loc nu am vazut in viata mea!)

Probabil ca e nevoie de o suma imensa pentru consolidarea Casei Presei si transformare radicala, cu alte gazde, alte proiecte. Numai mall sa nu faca, ca asta e obsesia imbecilizanta a momentului…

Sunt convins ca idei vizionare pot sa apara, curaj trebuie si minti luminate

Pentru a citi si despre hotelul Hilton din Bucuresti, accesati aceasta sectiune a site-ului nostru.

Citeste mai mult...

Sursa: www.umblarici.ro

Castelul Iulia Hasdeu, dincolo de magie

There are no translations available.

 

Castelul Iulia Hasdeu, dincolo de magie

De la “Sic cogito” a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu mi-a venit ideea de a scrie despre Castelul Iulia Hasdeu de la Campina – un loc incarcat de mister, o constructie bizara, care poarta printre incaperi povestea de dincolo de moarte a fiicei marelui scriitor. Pentru cei care nu stiu, Iulia Hasdeu era considerata o fiinta fenomenala. La 2 ani si jumatate stia sa citeasca, la 4 ani scria, la 5 ani compunea primele poezii, la opt ani isi dadea examenele pentru cursul primar, la 11 ani a absolvit Colegiul National Sfantul Sava si Conservatorul, Sectia Pian si Canto, iar incepand de la 16 ani a studiat la Sorbona, reusind sa atraga atentia tuturor profesorilor prin tot ceea ce era.

Disparitia ei, la doar 19 ani, a dezechilibrat total existenta tatalui, Bogdan Petriceicu Hasdeu. Sperand si crezand in intalnirea cu spiritul Iuliei, acesta a inceput sa practice spiritismul, sa-si doreasca un loc de intalnire cu fiica sa, departe de curiozitatea oamenilor. Si ce loc mai potrivit decat terenul de aproape un hectar pe care il avea la Campina? Locuinta a fost realizata in trei ani, Hasdeu pretinzand ca a proiectat-o urmand comunicarile spiritiste ale fiicei sale. Ce a rezultat? Caragiale a facut castelului Iulia Hasdeu una dintre cele mai fidele descrieri:”Templul este orientat catre rasarit, baza avand forma unei cruci, iar axa principala cazand perpendicular pe meridian.

Are doua corpuri cu cate un etaj si un donjon central, sugerand prin aceasta conceptul Trinitatii. Pe usa masiva de la intrare, fixata pe un ax de fier, era incrustat blazonul familiei Hasdeu – Pro fide et patria- si dictonul lui Galilei- E pur si muove. In interior, sub domul inalt al donjonului central, in mijlocul salii circulare, se afla un stalp de marmura trandafirie, de care se rezemau doua scari de fier urcand spre braul donjonului, unde era o galerie metalica[…]. La baza stalpului de marmura se afla fotografia Iuliei din ziua inmormantarii. Corpurile laterale ale castelului aveau cate doua saloane, unul mare, altul mai mic. Intr-unul era asezat pianul Iuliei, despre care se spune ca ar fi cantat singur. In celalalt era biblioteca Iuliei si portretul ei in marime naturala. O locuinta in care spiritul acesteia se putea usor identifica.”

Pentru a citi mai multe despre Castelul Iulia Hasdeu, accesati aceasta sectiune a site-ului nostru.

Citeste mai mult...

Sursa: www.totpal.ro

Ohaba-Ponor, degete preistorice

There are no translations available.

 

Ohaba-Ponor, degete preistorice

Ohaba-Ponor este un sat special din Muntii Sureanu, judetul Hunedoara. Special il fac oamenii si locul.

Ohabenii din Ponor sunt oameni strasnici, descendenti directi ai omului preistoric. Au fiecare "ohaba" lui (mosie, proprietate mostenita din tata in fiu, care nu poate fi instrainata), poate de zeci de mii de ani si principii darze, astfel ca nu se fac asa... de ohaba (nu se compromit) cu una cu doua.

La Ohaba-Ponor, degete de peste 100 de mii de ani

Si nici nu ar avea cum sa fie altfel cata vreme pana si strabunicii lor neanderthalezi erau Homo primigenius, acum 100 de mii de ani. Cum ai putea sa nu fii mandru cand ramasitele rudelor tale paleolitice, primii cioplitori ai pietrei, se insira prin gradina din spatele casei?!

E adevarat! Acestea s-au gasit la Ohaba-Ponor: oase, mai precis falange ale omului apartinator celei mai vechi faze din istoria omenirii, epoca de piatra, perioada caracterizata prin folosirea uneltelor si armelor din piatra cioplita.

Tot aici la Ohaba s-au gasit varfuri cioplite din aschii de cremene si cuartit, razuitoare si alte obiecte utile supravietuirii, care inlesneau procurarea hranei si apararea.

Ohaba-Ponor, rezervatie paleontologica

La Ohaba, pe o suprafata de 10 hectare se afla rezervatia naturala de tip paleontologic.

Aria protejata este un loc fosilier situat in perimetrul Parcului Natural Gradistea Muncelului-Cioclovina si apartine mezozoicului si neozoicului, ere geologice marcate de importante miscari ale scoartei pamantului si aparitia primelor mamifere, pasari si pesti ososi.

Rezervatia de la Ohaba insa, adaposteste doar molustele fosile, resturi pietrificate, conservate in straturile sau rocile sedimentare ale scoartei pamanului.

Ohaba-Ponor sau Pestera Sura Mare

Ohaba Ponor i se mai spune si Pesterii Sura Mare, imprumutand numele satului in care se gaseste.

Pestera Sura Mare
impresioneaza de la inceput prin portalul monumental, de 37 de metri inaltime si 12 metri latime. Are o lungime de 4500 de metri si este o pestera activa (galeria este strabatuta de un curs de apa care o modeleaza permanent). Raul Ohaba traverseaza pestera si formeaza pe traseul sau numeroase cascade, lacuri sau sifoane pe care numai speologii experimentati le pot parcurge.

Pestera mai este importanta pentru marea colonie de lilieci, peste 10000 la numar, din specia Pipistrellus pipistrellus, cel mai mic liliac din Europa.

Daca va pasioneaza istoria, paleontologia, speologia, liliecii sau pur si simplu doriti sa petreceti un weekend in zona Muntilor Sureanu, incercati si aceasta destinatie, Ohaba-Ponor.

Pentru a citi mai multe despre Parcul Natural Gradistea Muncelului-Cioclovina, accesati aceasta sectiune a site-ului nostru.

Citeste mai mult...

Sursa: www.turism.bzi.ro

Misterul culorilor din manastirile bucovinene: tuica de prune!

There are no translations available.

 

Misterul culorilor din manastirile bucovinene: tuica de prune!
Manastirile din Bucovina, aflate in patrimoniul UNESCO, suscita anual interesul a zeci de mii de turisti din tara si strainatate. Frumusetea lor, arhitectura deosebita, dar si coloristica bogata le fac atragatoare pentru privitori si dupa atatea sute de ani de la construirea lor.

Unul din misterele care a crescut faima acestor manastiri este data de culorile puternice cu care au fost pictate, culori care s-au pastrat pana in ziua de azi, in ciuda intemperiilor naturii. Astfel, este vorba de rosul-brun de la Moldovita, albastrul de Voronet, verdele de la manastirea Arbore si rosul-ocru de la manastirea Humor.

Desi specialistii n-au rezolvat inca misterul solutiilor folosite la crearea acestor culori, exista o teorie, neacceptata oficial, care are legatura cu obiceiurile pictorilor de manastiri din acele vremuri.

Intr-o cronica de pe vremea lui Stefan cel Mare exista o mentiune privind faptul ca toti pictorii de biserici primeau foarte multe butoaie cu tuica de prune. In urma studiilor efectuate la aceste manastiri, s-au gasit urme ale acestei bauturi in tencuiala peretilor si amestecul culorilor. Asadar, este posibil ca formula magica a culorilor manastirilor din Bucovina sa stea in traditionala tuica de prune!
Pentru a citi mai multe despre Humor, precum si despre celelalte manastiri din Bucovina, accesati aceasta sectiune a site-ului nostru.

 

Page 6 of 63

Rezervare

Tourist Regions

Poll

Would you rather going in mountains or on the seaside?



units found.

News

You are here: Divertisment Articles